Somnul este procesul fiziologic prin care organismul se incarca cu energie, creste si sprijina dezvoltarea mentala. Pe termen scurt, consecinta a somnului inadecvat este somnolenta in timpul zilei. Pe termen lung, netratate, tulburarile somnului ajung sa se transforme in probleme de sanatate precum obezitate, diabet, depresie sau anxietate. La copii, somnolenta se manifesta in mod obisnuit ca iritabilitate, probleme de comportament, dificultati de invatare si performanta scolara scazuta. Datele arata ca 1 din 3 copii se confrunta cu tulburari ale somnului. Iata care pot fi cauzele pentru care copilul nu doarme si care sunt solutiile pentru a regla procesul.
Daca copilul nu doarme usor sau ii ia mai mult de 20 de minute sa adoarma, are un somn agitat si se trezeste des in timpul noptii, este obosit mai mereu sau are cosmaruri, toate aceste simptome indica ca ar putea fi vorba despre o tulburare de somn.
In primul an de viata, somnul trece prin multe schimbari, in paralel cu procesul de crestere si dezvoltare fizica. Nou-nascutii au nevoie de cel mai mult timp de somn, de pana la 18 ore pe zi, insa perioadele de somn-veghe sunt fragmentate. Incepand cu varsta de cinci luni, sugarii au capacitatea de a dormi perioade legate mai lungi. Dupa varsta de sase luni, copiii incep sa nu mai aiba nevoie de hrana noaptea, dar exista variatii semnificative, de la caz la caz.
Copilul nu doarme: sugarii alaptati dorm mai putin
Totodata, sugarii care sunt alaptati au treziri mult mai frecvente noaptea, perioade mai scurte de dormit, astfel ca si timpul total de somn este mai redus. Pe masura ce copiii cresc, perioadele de somn se prelungesc treptat, iar timpul total de somn scade. Despre alaptare, poti afla mai multe din articolul Consultant in alaptare: cand stim ca bebelusul mananca suficient.
Cunoasterea stadiilor normale de dezvoltare ale somnului te poate ajuta sa faci diferentierea intre somnul normal si tulburarile de somn, cum ar fi:
- apneea obstructiva a somnului;
- parasomniile (toate anomaliile ce apar in timpul somnului, cu exceptia apneei);
- insomnia comportamentala a copilariei;
- tulburarea intarziata a fazei de somn;
- sindromul picioarelor nelinistite.
Iata cat ar trebui sa doarma un copil, in functie de varsta la care se afla:
- 0-2 luni: 16-18 ore;
- 2-12 luni: 12-16 ore;
- 1-3 ani: 10-16 ore;
- 3-5 ani: 11-15 ore;
- 5-14 ani: 9-13 ore;
- 14-18 ani: 7-10 ore.
Copilul nu doarme: 50% dintre copii au probleme cu somnul
In perioade diferite de dezvoltare, pana la 50% dintre copii se confrunta cu o problema de somn. Si asta in timp ce doar aproximativ 4% au un diagnostic formal de tulburare de somn. Identificarea timpurie a problemelor de somn poate preveni consecintele negative.
De exemplu, apneea obstructiva in somn apare la 1 pana la 5% dintre copii. Pentru diagnosticarea ei, este necesara polisomnografia. Aceasta este un test care inregistreaza informatii detaliate despre cum se comporta pacientul in timpul somnului.
De retinut este ca patologiile somnului, numite parasomnii, sunt frecvente in copilarie. De asemenea, somnambulismul, vorbitul in somn, excitatiile confuzionale si miscarile in somn tind sa apara in prima jumatate a noptii, in timp ce cosmarurile sunt mai frecvente in a doua jumatate a noptii. Studiile arata ca doar 4% dintre parasomnii vor persista dupa adolescenta.
Insomnia comportamentala din copilarie este o tulburare frecventa si se caracterizeaza printr-o incapacitate invatata de a adormi si/sau de a ramane treaz. Tratarea ei incepe cu implementarea consecventa a bunelor practici de igiena a somnului si un program stabil de somn-veghe.
Copilul nu doarme: medicamentele pentru somn nu trateaza insomnia din copilarie
De retinut este ca medicamentele pentru somn sau sedativele nu au niciun rol in tratamentul insomniei comportamentale din copilarie, astfel ca nu pot trata tulburarea.
Prezentam in continuarea articolului tulburarile de somn care apar in copilarie.
Apnee obstructiva in somn
Apneea obstructiva in somn se manifesta prin obstructia cailor respiratorii superioare. Afectiunea poate fi asociata cu:
- obezitatea;
- existenta de tesut moale excesiv in caile aeriene superioare;
- scaderea dimensiunii lumenului cailor respiratorii superioare;
- insuficienta muschilor dilatatori faringieni.
Copilul nu doarme: amigdale si vegetatii adenoide, posibila cauza
La copii, obstructia este cauzata, in primul rand, de amigdale si vegetatii adenoide marite, cunoscute ca polipi. Debutul apneei obstructive in somn are loc de obicei intre doi si opt ani. El coincide cu cresterea maxima a amigdalelor, dar afectiunea se poate manifesta la orice varsta. Prevalenta generala la copii este de 1% pana la 5%.
Apneea obstructiva in somn poate fi insotita sau nu de sforait. Prevalenta sforaitului la copii este de pana la 27%, ceea ce poate complica diagnosticarea.
Alte simptome comune ale apneei obstructive includ:
- pozitii neobisnuite de somn;
- respiratie zgomotoasa;
- transpiratie abundenta, numita si diaforeza;
- enurezis nocturn;
- dureri de cap dimineata.
Chiar daca incidenta apneei de somn este asociata cu kilogramele in plus si obezitatea, la copiii care sufera de aceasta tulburare de somn, greutatea si indicele de masa corporala sunt, de obicei, normale.
In urma examinarii fizice si a anamnezei, copiii care sunt suspecti de apnee obstructiva de somn ar trebui indrumati catre polisomnografie pentru a li se pune diagnosticul.
Netratata, apneea obstructiva de somn este asociata cu probleme neurocomportamentale, scaderea atentiei, tulburari de reglare emotionala, scaderea performantei scolare, enurezis nocturn, tulburari de crestere si, rar, hipertensiune sistemica si hipertensiune pulmonara.
Copilul nu doarme: parasomniile
Parasomniile sunt o alta tulburare de somn care afecteaza in mare masura copiii. Ele se pot manifesta ca:
- somnambulism;
- vorbire in somn;
- agitatie in somn;
- cosmaruri.
Cosmarurile afecteaza pana la 50% dintre copii si sunt definite ca evenimente nedorite care insotesc somnul si apar de obicei in timpul tranzitiilor catre perioadele somn-veghe. Ele se manifesta printr-o activitate complexa, asemanatoare starii de veghe a copilului. Caracteristicile asociate includ confuzie, comportamente automate, dificultati de trezire, amnezie si revenire rapida la somn complet dupa eveniment.
Majoritatea parasomniilor apar in prima jumatate a perioadei de somn, iar de obicei, copiii nu isi amintesc nimic dupa ce se trezesc.
Factorii declansatori ai parasomniilor
In schimb, cosmarurile apar de obicei in ultima jumatate a perioadei de somn, fiind insotite de miscari rapide ale ochilor. Copiii sunt capabili sa-si aminteasca ce au visat, dupa ce se trezesc.
Printre factorii declansatori ai parasomniilor se numara:
- cei genetici;
- somnul insuficient;
- tulburarile de somn care provoaca treziri partiale;
- miscarea periodica a membrelor;
- boala de reflux gastroesofagian;
- trezirile fortate;
- anumite medicamente.
De obicei, parasomniile se rezolva de la sine, pana la adolescenta. Totusi, 4% dintre persoane vor avea evenimente recurente.
In ceea ce priveste tratamentul, el consta in reducerea factorilor precipitanti si cresterea timpului total de somn.
Atunci cand se impune, parintii trebuie consiliati cu privire la masurile de siguranta necesare, precum blocarea usilor si a ferestrelor, utilizarea unor alarme de miscare sau chiar asezarea saltelei direct pe podea.
Insomnia copilariei
Insomnia comportamentala din copilarie se caracterizeaza printr-o incapacitate deprinsa de a adormi. Se estimeaza ca prevalenta insomniei la copii este cuprinsa intre 10 si 30%. Insomnia se manifesta prin incapacitatea sau lipsa de dorinta a copilului de a adormi sau de a se intoarce la somn in absenta unor conditii specifice, cum ar fi prezenta unui parinte sau leganatul ori alte obiceiuri. De obicei, parintii nu reusesc sa stabileasca limite adecvate, ca de exemplu atunci cand ii permit copilului sa doarma in patul lor atunci cand cel mic refuza sa doarma.
Prevenirea, cel mai bun tratament pentru insomnie
Prevenirea este cel mai bun tratament pentru insomnia comportamentala. Medicii ar trebui sa educe parintii cu privire la modelele normale de somn, igiena somnului, asteptarile realiste, stabilirea limitelor si planul de somn.
Planuri de somn ar trebui sa se concentreze pe stabilirea unor ore fixe de somn-trezire si rutine de culcare. Existenta unei rutine creeaza asteptari, iar copilul va invata in cele din urma cum sa adoarma.
Ca metoda eficienta de tratament al acestei tulburari de somn, copilul este asezat in pat si ignorat pana dimineata sau pentru o perioada stabilita. De asemenea, poti incerca alte metode de somn, pana o vei gasi pe cea potrivita pentru copilul tau.
Tulburare de somn de tip intarziat
Ceasul circadian controleaza timpul de somn. Discrepanta dintre ceasul intern si lumea exterioara necesita „resetare” continua. Ea poate fi cauzata de lumina, melatonina, activitate fizica, temperatura corpului si programul meselor. Dintre toate, lumina este cel mai puternic factor ce poate genera discrepanta intre ceasul circadian si orele zilei.
De exemplu, expunerea la lumina inainte de culcare poate reduce nivelul melatoninei si in cele din urma poate intarzia somnul.
La copiii cu tulburare de somn de tip intarziat, orarul obisnuit de somn-veghe este decalat cu cel putin doua ore, in comparatie cu perioadele considerate potrivite pentru mersul la somn. Tulburarea este mai frecventa in timpul adolescentei, unde prevalenta este de 7 pana la 16%.
Diagnosticul se pune pe baza istoricului pacientului, tinerea unui jurnal cu orele de somn si trezire. Preocuparile parintilor se concentreaza, de obicei, asupra orelor tarzii de culcare, respectiv 2 AM sau mai tarziu, a dificultatilor de trezire si a intarzierii la scoala. Cu toate acestea, trezirile frecvente pe timp de noapte sunt neobisnuite, iar arhitectura somnului este de obicei normala.
Tratamentul, bazat pe o buna igiena a somnului
Tratamentul se concentreaza pe alinierea ritmului circadian cu orele dorite de somn-veghe si o buna igiena a somnului.
De asemenea, este important sa eviti luminile puternice inainte de culcare si sa indepartezi din camera de dormit toate dispozitivelor care emit lumina.
In acelasi timp, terapia cu lumina puternica utilizata in primele una pana la doua ore dupa trezire poate fi benefica si va avansa ritmul circadian.
De asemenea, medicul ar putea prescrie administrarea unui supliment de melatonina, inainte cu 1,5-6,5 ore inainte de ora de culcare dorita.
Sindromul picioarelor nelinistite
Se estimeaza ca sindromul picioarelor nelinistite are o prevalenta de 2% in randul copiilor. Afectiunea se caracterizeaza printr-o senzatie neplacuta la nivelul picioarelor, cu nevoia de a le misca incepand de seara.
Somnul agraveaza simptomele, iar miscarea ofera o oarecare imbunatatire. Alte simptome includ:
- dificultatea de a adormi;
- opunerea rezistentei la culcare;
- durerile de crestere si simptome similare cu cele ale tulburarii de deficit de atentie/hiperactivitate.
La copii, afectiunea este asociata cu un comportament negativ si scaderea cognitiei.
Sindromul picioarelor nelinistite este mai frecvent la copiii cu tulburare de deficit de atentie/hiperactivitate.
Se crede ca disfunctia dopaminei, genetica si deficitul de fier joaca un rol in factorii care duc la aparitia sindromului picioarelor nelinistite. In plus, simptomele pot fi exacerbate de activitate fizica excesiva sau inadecvata.
Diagnosticarea sindromului picioarelor nelinistite la copii poate fi o provocare. Diagnosticul poate fi pus daca exista un istoric al manifestarilor, o ruda de gradul I a copilului sufera de aceasta afectiune, copilul manifesta mai mult de cinci miscari periodice ale membrelor, pe ora de somn in timpul polisomnografiei. De asemenea, se verifica daca nivelul fierului din organism este in limitele normale.
Odata diagnosticat, tratamentul include evitarea factorilor de care il favorizeaza. Nu exista medicamente aprobate pentru tratarea sindromului picioarelor nelinistite la copii. Pacientii cu simptome care nu raspund la tratamentele conservatoare trebuie indrumati pentru o evaluare ulterioara.
Problemele emotionale, cauza a tulburarii de somn
Problemele emotionale pot fi si ele o cauza a tulburarii de somn. Daca nevoia de afectiune nu este satisfacuta, copilul se poate trezi in timpul nopti pentru a o satisface. La fel se intampla si in cazul in care conectarea dintre parinte si copil nu este foarte puternica. Stresul parintilor sau starile de depresie ale mamei pot influenta starea emotionala a copilului si implicit pot duce la tulburari de somn. Timpul de calitate petrecut cu el, dar si permiterea acestuia sa isi exprima emotiile, sa planga, il ajuta pe cel mic sa simta ca nevoile lui afective sunt implinite.
Orele tarzii de culcare sunt de evitat. Somnul de seara este mai bun decat cel de dimineata.
Un somn bun inseamna si un sistem imunitar bun. Atunci cand somnurile din timpul zilei se reduc, sau chiar dispar, este de preferat sa mearga la culcare mai devreme.
Daca intampini probleme in stabilirea unei rutine de somn a copilului, poti apela la sfatul unui specialist. Te poti programa la pediatrul clinicii Ana Medical Center, sunand la 0733 550 055. Din experienta sa cu copiii, specialistul nostru iti poate oferi cele mai bune sfaturi astfel incat copilul tau sa fie odihnit si sanatos.
sursa: aafp.org
